Cand englezu' nu-i acasa...romanu' fura de pe masa..

Da.Sunt bossul vostru.Am pus mana pe album cu o zi inainte de lansare.L-am furat,ciordit,nasparlit hasparlit luat de undeva ca nici eu nu stiu cum de a ajuns la mine.Pendulum Immersion.De un an astept pentru frumusetea asta de album.Numai cand te uiti la cover-art mori de ciuda ca nu stii cum au obtinut albastru ala marin acolo.Si mai mori de ciuda ca eu il am si tu nu.Mori in chinuri de ciuda.
Ce faceti domnilor profesori ? Saru’manaaaaaaaaaaaa.Sau voi aia care ne priviti dintr-un colt umbros .Sa nu iei tu organu de baza si sa-l treci prin toate gradele de rudenie in astfel de situatii.Mai ca-ti vine sa-ti bagi ceva si in el de sistem scolar cu toate grevele p*lii.Mai ales ca suntem si intemniitati in niste custi ce le numim clase cu niste „colegi”.Ca o sa ajungem sa repetam tot din clasa 1.Pentru ca asa vrea bossu ala de ministru.Care si asa nu a pus mana pe carte mai mult de 4 ani.Tigani nazisti.Am zis destule.Sa va fie rusine.
Sa trecem cu mana pe albumu nostru.Acum jumatate din voi ati gandit „gay porn” si cealalata jumate habar nu aveti despre ce vorbesc.Nu-i asa ?
Toate piesele din album.Vreau sa spun toate sunt foarte bune.Peste nivelul asteptarilor.Cat l-am ascultat nu am simtit nevoia nici macar umpic sa schimb vreuna din melodii.Si asta pentru ca s-a pus osu la treaba si transpiratia a curs ore in sir pentru acest album.Acum vedeti de ce unii din noi (EU) trebuiesc inchisi undeva fara apa sau contact cu lumea de afara.Deoarece delirez de 5 minute scriind ceea ce scriu aici.Si schimb ideile pe banda rulanta.Pentru ca pot.
80% din voi ati dat back la cautarea voastra pe nea gogu’ pentru ca ati vazut ca aveti de aface cu cineva care nu poate urma un fir al ideii coerent pentru mai mult de 10 secunde.Multumesc pentru intelegere.
Melodiile din album merg pe o tema garageband-rock, suna mult a green-day unele melodii si mai ales ca au schimbat pentru anumite melodii MC-ul care acum are o voce mult mai calma. Urcarea generala se face pe un timp de 5 secunde,cu mici exceptii cand se schimba si frecventa si timpul,anume 2 secunde(Witchcraft).Fara indoiala melodia (mea) preferata este Salt in the Wounds.Mi-a placut de cand am auzit preview-ul.Si inca imi mai place.Vocea se imbina armonios cu instrumentele.O melodie suna mult a Metallica ( acum cred ca a mai ramas doar un cititor si acela plictisit de moarte de descrierea mea lipsita de epitete ce contin substantivul p*la,deoarece m-am luat de Metallica.Melodia este Self vs. Self ft. In Flames).Daca stau sa ma gandesc suna si a Linkin Park dar mi-am pierdut deja destui cititori.
Atat despre acest album.Lista cu melodiile o gasiti cu ajutorul unei simple cautarii pe google/yahoo/bing sau orice altceva.Inca ceva.Daca va place,cumaprati-l.Nu il ciorditi de la donatori de organe obisnuiti de pe internet.Asa cum am facut eu.
Viitorul acestui blog numai suna destul de promitator,dar eu sunt increzator.Cel putin eu.Daca muncim destul si acordam macar un pic din atentia noastra poate sa fie la fel ca inainte.Sau aproape la fel ca inainte.Intelegeti si voi ca materie cenusie pentru o mugetare nu ai la comanda.Nu are mereu omu' inspiratie.Avem si noi nevoie de pauze de gandire sau de orice fel de pauze.
Nu lasati rusii sa incinereze pamantul.
In rest,pace si iubire.

P.S.:Sectiunea "comentarii" nu e facuta de ochii lumi sa mai fie inca ceva pe bara asta aratoasa de jos.Indrazniti si dati click,spuneti-va parerea,numai asa putem avansa,prin parerile publicului.Multumesc anticipat.

A ridicat stacheta,apoi a tras linia..

Probabil un subiect care a fost in capul multora inaintea mea si care poate s-au gandit mult pana au gasit diferente si asemanari a fost conflictul dintre generatii . Cert este ca acest conflict a existat si va exista mereu. Si aici nu ma refer numai la conflictul parinte-copil, caci acesta este poate cel mai vechi, ci si la cel dintre profesor-elev, sau dintre doi copii de varste diferite si cu idealuri la fel de diferite. Nu putem sa ne gandim la asta ca si cum ar fi un concept nou, caci pe asta se bazeaza practic existenta noastra. Cati dintre noi nu ajung acasa si in momentul urmator se cearta cu parintii pe tema notelor sau pe tema comportamentului? Cati dintre noi nu stiau cum sa faca sa fuga de acasa in timpul sedintelor cu parintii, cand de fiecare data asteptai cu sufletul la gura un rezultat inevitabil? Tocmai asta e. Exista mereu un element al surprizei, niciodata nu cunosti reactia celuilalt fata de o vorba pe care o spui sau fata de o fapta pe care o faci. Caci poate persoana de langa tine pare sa te inteleaga si sa gandeasca la fel ca tine, dar in realitate aceasta ar contrazice orice vorba pe care o spui.
Sa revenim la firul povestirii intrerupte. Cand copilul se cearta cu parintii,acest „conflict” este cel mai probabil din cauza copilului si se intampla pe latura unei teme prost informata de ambii subiecti in cauza. Lipsa de informare duce unori la certuri acerbe. Si nu castiga decat cel care face cele mai putine greseli in expunerea cadrului ideii. Acela va avea ultimul cuvant. Cel cu mai putine greseli. Caci cel care nu a gresit nu are niciodata nimic de ascuns si nu ii este niciodata frica de adevarul spus cu neglijenta printre niste vorbe aruncate fara gandire. Poate in multe din aceste cazuri, castigatorul este clar, parintele. Dar sunt destule momente in care copilul are dreptate. Si argumentul copilului nu are valoare decat pentru el insusi, caci pana la urma parintii daca au o idee, acea idee este fixata in mintea lor si niciodata nu va putea fi miscata nici de cel mai puternic argument.
Cand insa copilul are ultimul cuvant de prea multe ori, atunci se produce un dezechilibru si parintele numai are acelasi control asupra odraslei. Asa apar diverse cazuri de copii din ce in ce mai razvratiti. Insa aceasta revolta nu apare acasa cat de des apare la scoala.La scoala tindem sa ne certam cu profesorii mult pe orice tema,sa facem contraziceri,dar asa cum zicea cineva odata: „ Profesorul are intotdeauna dreptate”. Posibil. Posibil sa nu. Eu nu cred aceasta vorba in totalitate, pentru ca am intalnit cazuri in care pur si simplu profesorii erau paraleli cu ideea pe care o discutau, dar totusi ei „castigau” fara drept de apel, caci de, erau profesori. Ei erau profesorii si noi eram elevii. Ce rost avea sa ne masuram fortele ? Nu exista decat rostul afirmarii,caci lupta ideilor nu putea fi castigata deoarece dascalul la orice moment al discutiei in cauza putea afirma un ultimatum si putea sa incheie discutia prematur fara ca elevul sa mai poata spune ceva.
Si sa revin la povestea copiilor ce vor sa schimbe miraculos sistemul dupa bunul plac.Dupa cum am observat in ultimii ani,apar cazuri si cazuri.De ce le zic cazuri?Suna neplacut.Cazul este o generalizare,ori aceste idei nou aparute nu sunt comune tuturor.Pentru ca niciodata o comunitate nu va fi capabila sa-si expuna ideile dupa placul unui singur individ.Si cum spuneam,aceste idei nu apar decat in situatii speciale.Copii emo,copii care nu asculta de parinti,parintii care nu asculta de copii,copii carora nu le place sa treaca pe la scoala,copii carora le place sa se certe cu oricine si copii disperati sa se afirme prin orice modalitate existenta.Insa sunt si cazuri de copii cu idei diferite ce pot fi demne de luat in seama. Acei copii reusesc sa impuna noi reguli, sa seteze noi praguri,sa ridice standardele si sa se afrime.Aceste situatii sunt mai rare.Cele mai rare.
Un conflict intre generatii se poate constata oriunde.Chiar si pe terenul de joaca.Acolo unde in teorie toti cei in cauza se pot juca si se pot imprietenii in liniste.In teorie...
Lipsa intoleranta a inspiratiei pe care eu am acumulat-o in ultimele 10 secunde ma deprima rau de tot.Parca mai aveam idei,insa sirul lor numai curge asa de lin acum.

Am zis.

P.S.: Dragul nostru domn diriginte a decis ca prima noastra tema pentru orele cand nu ne preda cercul sa fie "Conflictul dintre generatii".Si ca sa nu fiti nemultumiti,am postat lucrarea mea si aici.

Cumpar cablu wireless.Rog seriozitate.

Si vremea a trecut si ne-am maturizat umpic mai mult,acum suntem capabili de destinuiri serioase si suntem capabili sa trecem peste momente cheie din viata noastra.Seriozitatea noastra este mult mai mare,dar s-ar putea sa fim singurii care sa simtim asa ceva.Caci niciodata nu vom stii adevaratul sens al vietii noastre,aflam cu stupoare ca lucruriile bune nu dureaza mult.Si toti trecem prin niste schimbari marcante care ne vor transforma in renegati sau in ingerasi.Depinde de noi sa alegem,caci pana la urma nimeni nu ne poate dicta destinul.
Dar totusi,seriozitatea trece si poate fi inlocuita de un umor cu bun simt.Si cum ne indepartam de malurile increderii,asa paleste si seriozitatea.Parca ar fi rude aceste doua sentimente: seriozitatea si increderea.Nu pot exista una fara cealalta.Daca atingem umpic latura noastra mai sensibila folosind o apropiere mai plina de umor,parca totul numai este asa de sensibil si se transforma in ceva ce dispare cu timpul.Sensibilitatea nu dispare cu timpul,caci oricat ar incerca omul sa ramana echidistant fata de niste maluri existente numai in capul nostru,acesta nu poate si mereu isi va creea sentimente de apartenenta fata de anumite locuri sau sentimente de dragoste fata de anumite persoane.Pur si simplu asa este omul.Si pe masura ce ne apropiem de celalt mal al existentei,devenim din ce in ce mai seriosi si numai luam viata peste picior,incepem sa vedem adevaratul sens al lucrurilor.Insa exista mereu si o parere de rau, pentru ca ne pierdem o parte distractiva si copilaroasa numai cu avansarea in varsta.Si niciodata nu o sa recuperam aceea perioada atotexistenta a inocentei.Caci odata cu inaintarea in varsta,omul isi creeaza principii.Principii pe care le urmeaza tot restul vietii.Deasemenea isi decide partea vietii pe care sta.Partea rea si neserioasa sau partea buna,plina de romanta si seriozitate.Probabil ca mereu vom incerca sa gasim podul de la mijloc si fara sa ne dam seama vom cade in apa si ne vom indrepta catre numai unul din aceste maluri total opuse.Dar nu ar exista unul fara altul caci daca unul ar disparea,am disparea si noi.Sau cel putin o parte.Aceste doua parti sunt constiente de existenta celeilalte,dar deasemenea stiu ca niciodata nu o sa se poata intalni si nu o sa se poata convietui.Caci omul mereu are 2 parti.Daca isi pierde una din ele,este ca si cum acel om nu ar mai exista.Dar pur si simplu suntem plimbati cu corabia vietii prin fiecare parte si probabil ca numai soarta si bunul simt vor decide ce este mai bine pentru noi.Pretuiti fiecare clipa caci niciodata nu o sa o primiti inapoi.
Chiar si acum cand scriu aceste randuri eu pierd momente din viata mea pe care nu o sa le mai am inapoi,probabil momente in care eu ar fi trebuit sa fac altceva daca as fi mers pe „celalt” drum.Oricum,cert este ca sunt momente si momente pe care am vrea sa le retraim dar nu putem.Si asa cum v-am obisnuit,sfarsitul subit.
Sa auzim numai de bine concetateni.
Nota: Am vorbit la persoana intai plural in acest articol.Nu ma refer la un grup restrans,ci la noi,la toti oamenii.