Cumpar cablu wireless.Rog seriozitate.

Si vremea a trecut si ne-am maturizat umpic mai mult,acum suntem capabili de destinuiri serioase si suntem capabili sa trecem peste momente cheie din viata noastra.Seriozitatea noastra este mult mai mare,dar s-ar putea sa fim singurii care sa simtim asa ceva.Caci niciodata nu vom stii adevaratul sens al vietii noastre,aflam cu stupoare ca lucruriile bune nu dureaza mult.Si toti trecem prin niste schimbari marcante care ne vor transforma in renegati sau in ingerasi.Depinde de noi sa alegem,caci pana la urma nimeni nu ne poate dicta destinul.
Dar totusi,seriozitatea trece si poate fi inlocuita de un umor cu bun simt.Si cum ne indepartam de malurile increderii,asa paleste si seriozitatea.Parca ar fi rude aceste doua sentimente: seriozitatea si increderea.Nu pot exista una fara cealalta.Daca atingem umpic latura noastra mai sensibila folosind o apropiere mai plina de umor,parca totul numai este asa de sensibil si se transforma in ceva ce dispare cu timpul.Sensibilitatea nu dispare cu timpul,caci oricat ar incerca omul sa ramana echidistant fata de niste maluri existente numai in capul nostru,acesta nu poate si mereu isi va creea sentimente de apartenenta fata de anumite locuri sau sentimente de dragoste fata de anumite persoane.Pur si simplu asa este omul.Si pe masura ce ne apropiem de celalt mal al existentei,devenim din ce in ce mai seriosi si numai luam viata peste picior,incepem sa vedem adevaratul sens al lucrurilor.Insa exista mereu si o parere de rau, pentru ca ne pierdem o parte distractiva si copilaroasa numai cu avansarea in varsta.Si niciodata nu o sa recuperam aceea perioada atotexistenta a inocentei.Caci odata cu inaintarea in varsta,omul isi creeaza principii.Principii pe care le urmeaza tot restul vietii.Deasemenea isi decide partea vietii pe care sta.Partea rea si neserioasa sau partea buna,plina de romanta si seriozitate.Probabil ca mereu vom incerca sa gasim podul de la mijloc si fara sa ne dam seama vom cade in apa si ne vom indrepta catre numai unul din aceste maluri total opuse.Dar nu ar exista unul fara altul caci daca unul ar disparea,am disparea si noi.Sau cel putin o parte.Aceste doua parti sunt constiente de existenta celeilalte,dar deasemenea stiu ca niciodata nu o sa se poata intalni si nu o sa se poata convietui.Caci omul mereu are 2 parti.Daca isi pierde una din ele,este ca si cum acel om nu ar mai exista.Dar pur si simplu suntem plimbati cu corabia vietii prin fiecare parte si probabil ca numai soarta si bunul simt vor decide ce este mai bine pentru noi.Pretuiti fiecare clipa caci niciodata nu o sa o primiti inapoi.
Chiar si acum cand scriu aceste randuri eu pierd momente din viata mea pe care nu o sa le mai am inapoi,probabil momente in care eu ar fi trebuit sa fac altceva daca as fi mers pe „celalt” drum.Oricum,cert este ca sunt momente si momente pe care am vrea sa le retraim dar nu putem.Si asa cum v-am obisnuit,sfarsitul subit.
Sa auzim numai de bine concetateni.
Nota: Am vorbit la persoana intai plural in acest articol.Nu ma refer la un grup restrans,ci la noi,la toti oamenii.