Si ca sa mai scriu si eu ceva pe blog, o sa va povestesc ce am mai facut eu cu toate ca stiu ca nu pe multi va intereseaza. De dimineata am mancat o felie de paine cu unt si gem fara paine. Ce sa mai, sunt un deschizator de drumuri.Nu, acum serios.
Am realizat ca a venit vara peste mine si eu nu am fost dracului nicaieri asa ca azi la 6:20 m-am trezit si m-am dus la gara. Am cumparat biletele frumos,ma asez pe peronul numarul 5, caut loc sa stau si eu ca tot omul jos. Si asa strivind mucul pe peronul garii, observam populatia Romaniei in proportii mici. Tiganii cu UFO-uri (Unidentified Foreign Object) gata sa mearga in partea tarii in care oamenii cumpara covoare,ocupau 75% din spatiul vital si oricum prea irespirabil. In sfarsit, surpriza placuta trenul nu a intarziat ba chiar a venit cu un minut mai devreme (mania mea cu timpul). Ma urc fara nici-o grija stiind ca intr-o ora jumatate sunt la Busteni. Zis si ... mai putin facut. Gasesc loc la clasa a 2-a. In fata mea un baiat trecut de 30 de ani povestea si manca. Si cam asta a facut tot drumul. De mancat a mancat incontinuu si povestea de numeroase trupe romanesti, plictisind-o pe tipa de langa el. Apoi a inceput sa zica cum a fost la AC/DC si Metallica si ca nu ar fi putu lipsi de la niste spectacole de asemenea amploare. Si cam asa a continuat pana cand castile mele albe mi-au patruns canalul auditiv si s-au dus dracu’ toate povestile lui.
Ca nu intarzie trenul este o chestie, dar cand face statie la Comarnic 45 de minute e alta chestie. Si asa m-am dat jos din tren la 10:33, ajung frumos la telecabina. Surpriza (Sau nu ?). Coada de 4 ore pentru a urca 1200 de metrii pana pe platoul Babelor. Absurd, niste bisnitari pe acolo se ofereau sa te duca cu masina pe un drum care nu rezulta decat in zdruncinarea oaselor si care dura 1 ora si in care culmea vedeai si un peisaj magnific de briliant. Prea frumos ca sa fie adevarat? Evident. Pretul era acelasi ca si la telecabina numai ca aveai de suportat chinuri infernale printr-un traseu foarte greu pentru o masina normala.
In sfarsit coada de 4 ore, impartasind experiente cu tovarasii de suferinta, ajung sus pe platou. Surpriza mare (Again).. 5 grade celsius si un vant de te matura de pe fata Pamantului nu alta. In fine –vazut Sfinx, vazut peste 9000 de cataroaie („Babe”) si sunat la cazare. Din nou, surpriza, nici-un loc liber nicaieri din 6 cabane care ar fi trebuit sa aiba macar o camera goala.
Ei naaa, gandim problema ca doar nu suntem animale..si gandim si gandim hai sa coboram cu telecabina ca doar la coborare nu e coada. Ce sa vezi... m-a izbit norocul frontal. Alta coada,alte minute asteptate .In sfarsit ajuns jos din nou la 1087 de metrii la Busteni. Am mancat si am plecat spre gara, unde (paradoxal) am asteptat microbuzul. Am ajuns in 40 de minute acasa si declar ca, in ciuda tuturor esecurilor mie mi-a placut mica excursie dar nu cred ca o sa o repet prea curand.
Si chiar stand in tren asa poate fi o experienta placuta, cunosti tipurile de oameni si chiar vezi cum e situatia cu adevarat si cum se poarta lumea in ziua de azi.
Si totusi de ce v-am spus toate astea ?
Sa fie primit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu