sâmbătă, 31 iulie 2010

We come in peace (Hopefully) !!

Si ca sa mai scriu si eu ceva pe blog, o sa va povestesc ce am mai facut eu cu toate ca stiu ca nu pe multi va intereseaza.
De dimineata am mancat o felie de paine cu unt si gem fara paine. Ce sa mai, sunt un deschizator de drumuri.Nu, acum serios.
Am realizat ca a venit vara peste mine si eu nu am fost dracului nicaieri asa ca azi la 6:20 m-am trezit si m-am dus la gara. Am cumparat biletele frumos,ma asez pe peronul numarul 5, caut loc sa stau si eu ca tot omul jos. Si asa strivind mucul pe peronul garii, observam populatia Romaniei in proportii mici. Tiganii cu UFO-uri (Unidentified Foreign Object) gata sa mearga in partea tarii in care oamenii cumpara covoare,ocupau 75% din spatiul vital si oricum prea irespirabil. In sfarsit, surpriza placuta trenul nu a intarziat ba chiar a venit cu un minut mai devreme (mania mea cu timpul). Ma urc fara nici-o grija stiind ca intr-o ora jumatate sunt la Busteni. Zis si ... mai putin facut. Gasesc loc la clasa a 2-a. In fata mea un baiat trecut de 30 de ani povestea si manca. Si cam asta a facut tot drumul. De mancat a mancat incontinuu si povestea de numeroase trupe romanesti, plictisind-o pe tipa de langa el. Apoi a inceput sa zica cum a fost la AC/DC si Metallica si ca nu ar fi putu lipsi de la niste spectacole de asemenea amploare. Si cam asa a continuat pana cand castile mele albe mi-au patruns canalul auditiv si s-au dus dracu’ toate povestile lui.
Ca nu intarzie trenul este o chestie, dar cand face statie la Comarnic 45 de minute e alta chestie. Si asa m-am dat jos din tren la 10:33, ajung frumos la telecabina. Surpriza (Sau nu ?). Coada de 4 ore pentru a urca 1200 de metrii pana pe platoul Babelor. Absurd, niste bisnitari pe acolo se ofereau sa te duca cu masina pe un drum care nu rezulta decat in zdruncinarea oaselor si care dura 1 ora si in care culmea vedeai si un peisaj magnific de briliant. Prea frumos ca sa fie adevarat? Evident. Pretul era acelasi ca si la telecabina numai ca aveai de suportat chinuri infernale printr-un traseu foarte greu pentru o masina normala.
In sfarsit coada de 4 ore, impartasind experiente cu tovarasii de suferinta, ajung sus pe platou. Surpriza mare (Again).. 5 grade celsius si un vant de te matura de pe fata Pamantului nu alta. In fine –vazut Sfinx, vazut peste 9000 de cataroaie („Babe”) si sunat la cazare. Din nou, surpriza, nici-un loc liber nicaieri din 6 cabane care ar fi trebuit sa aiba macar o camera goala.
Ei naaa, gandim problema ca doar nu suntem animale..si gandim si gandim hai sa coboram cu telecabina ca doar la coborare nu e coada. Ce sa vezi... m-a izbit norocul frontal. Alta coada,alte minute asteptate .In sfarsit ajuns jos din nou la 1087 de metrii la Busteni. Am mancat si am plecat spre gara, unde (paradoxal) am asteptat microbuzul. Am ajuns in 40 de minute acasa si declar ca, in ciuda tuturor esecurilor mie mi-a placut mica excursie dar nu cred ca o sa o repet prea curand.
Si chiar stand in tren asa poate fi o experienta placuta, cunosti tipurile de oameni si chiar vezi cum e situatia cu adevarat si cum se poarta lumea in ziua de azi.
Si totusi de ce v-am spus toate astea ?

Sa fie primit.

duminică, 11 iulie 2010

Noi si Voi #1

The billion dollar question: „Am vazut ca avem 2 optiuni: sa pansam rana sau sa o lasam sa faca puroi si sa plecam...intrebarea (sau poate sfatul cerut) este: voi ce optiune alegeti, si de ce?


Adi: Bine inteles, cum stiti , sunt un nationalist convins si prin uramare prefer cu toata sinceritatea sa raman aici , pentru ca , daca o lasam sa “faca puroi” tot prost o sa fim vazuti si lumea o sa se fereasca de noi din ura , si daca facem ceva ( oprim corupia si impunem legi) , recuperam pe plan economic si militar , castigam superioritate in Balcani si poate atunci o sa ne putem considera civlizati.
Si ce putem face?
Putem face multe , mai ales noi cei tineri , avem toata viata in fata si inca facem parte din generatia care nu s-a cretinit si nu are obsesie pt Ben 10 sau alti criminali d’astia. Si nu tine strict de politica , putem trezi macar constiinta prin miscari civice nationaliste sau partial-nationaliste , noi putem gandi cu capul nu cu banul . Si daca putem deveni un val intelectual , este indicat sa incercam sa ii “inecam” si pe altii.

Alex: Prefer să rămân aici , să pansez rana , deoarece nu vreau să plec, să uit de ţara asta minunată , cu istoria şi mai frumoasă.Probabil , dacă plecăm toţi , o să se uite complet că a existat cândva o "Românie".Ştii , avea o dată Adi la status : "Individul moare o dată şi-odată , dar naţiunea poate domni peste veacuri."
Foarte mare dreptate...

Iulian: Adi in articolul sau a prezentat situatia in care este Romania in momentul de fata.Trist dar adevarat,O situatie pe care eu un muritor de rand sau oricare altul de teapa mea nu o poate schimba printr-o pocnitura de degete.Tu de fapt ne intrebi daca vrem sa ajutam tara sau nu , dandu-ne 2 variante : ori o salvam si traium alaturi de ea in deplina mandrie ce rezulta din actiunea noastra eroica de a salva tara de la un viitor intunecat , sau...putem emigra ca un om normal intr-o tara civilizata , sa incepem sa ne cladim o viata noua sa formam o familie si sa traim fericiti pana cand vom muri.Ca sa nu mint o sa incerc sa iti spun cat mai pe scurt ce fac ( atentie timpul prezent, mod indicativ ) , ce aleg eu din variantele pe care tu mi le-ai pus in fata.As alege sa plec din Romania pentru ca aici nu am niciun viitor si nu voi putea niciodata sa il schimb.Nu voi avea putere nici in 100 de vieti pe parcursul a 100 de decenii sa schimb ceva.Nici macar nu doresc sa schimb ceva , vreau sa imi construiesc structura propriei vieti singur , fara sa fiu ingradit de nimeni.Pentru ca asta se intampla in Romania : de la cei mai mici oameni pana la cei mai mari toti isi limiteaza drepturile unul celuilalat.Si ce decurge din nemultumirea generala ?Haos , anarhie bineinteles un rezultat invenitabil , care urmeaza sa loveasca Romania in scurt timp , probabil intr-un deceniu.Doresc sa plec cat mai repede sa ii las in pace pe toti si sa fiu lasat in pace la ranadul meu.Deci pe scurt , las buba sa se faca mai mare si sa iasa puroi.Eu incerc doar sa nu ma murdaresc.

Alin: Eu sunt de parere ca trebuie sa facem ceva pentru tara asta. Daca nu noi, atunci cine? O sa ramanem o „civilizatie” fara sperante.Si ar fi pacat pentru ca stramosii nostrii nu s-au strofocat degeaba pentru ca noi sa putem sa ne cacam pe toate visele lor de a scoate tara asta din paragina.Cu taota istoria asta in spate, daca nu facem ceva tara noastra va intra sub tutela Unguriilor si limba noastra va muri treptat si noi o sa fim singurii care o sa o avem pe constiinta pentru ca aveam posibilitatea de a face ceva. Asa ca, de ce nu ? De ce sa nu o pansam ? Nu avem nimic de pierdut...numai de castigat daca reusim. In schimb daca stam cu mainile in san chiar nu avem nimic de castigat...doar ca pierdem tot.

Mutlumim Tudor pentru intrebarea intriganta.Va asteptam aici cu intrebarile(prin comentariu) pentru chatroom-ul viitor.Multumim anticipat.

vineri, 2 iulie 2010

You dare challenge me,mortal ??

Ce mai faceti neispravitiilor? Ne tradati asa usor? Sa va fie rusine!Miscati-va in transee.Ce s-a intamplat cu blogu ?Nimic.Absolut nimic.Ne-a pierit avantul pentru cateva zile(saptamani[luni]).Dar,in rest,nimic.Noi suntem aceeasi gasca de fututi in cur de noile legi ce se aplica de noii neispraviti care ne conduc tarisoara noastra uitata in spatele unui zid.Si ce mai zid...Toata lumea se rezuma la a da cu subsenatul in stanga si in dreapta,dar nimeni nu vrea sa ii trimita scrisori de ura lui Basescu.Ca ne scade pensia.Noua,copiilor.Si inchieind aceste mii de fraze ce alcatuiesc un paragraf scris in cel mai pur stil tiganesc,va anunt ca poate stiati deja ca suntem in cea mai pura vacanta de vara .
Si odata cu venirea acestei mirabolante vacante de vara, uitam si noi ca prostii de tot pana cand nu o sa mai avem de ce uita si atunci nu o sa mai stim nici cum sa ne legam la sirete si o sa fim tinuti in viata de aparate. Si ne vor difuza pe CNN,TV5 si ProTv zicand ca ne-a lovit tramvaiul pe autostrada,nepasatori de faptul ca in testamentul nostru scria ca daca vom fi vreodata tinuti in viata de aparate...sa nu fim aratati la televizor.Dar asa e si cu nepasarea asta.Toti o avem.Si putem sa spunem cu tarie ca ne doare in cur de faptul ca suntem nepasatori(Oare e posibil?).
Ca sa schimb subiectul,am vazut o stire la televizor care mi-a atras atentia.Le stiti pe fetele alea 4 care formeaza trupa Amadeus? De unde dracu’ sa le stiti ca la voi televizoru e setat din fabrica pe Private Spice.Sa revenim.Fetele astea au ajuns pe undeva prin China si i-au dat pe spate,i-au omorat,i-au feliat pe chinezii aia cu talentul lor muzical.Insa niciodata nu o sa aiba parte de multa reclama,caci o trupa care isi creeaza drumul muzical prin cantece clasice nu o sa-l intreaca niciodata pe Puya.Pentru ca in tarile noastre Baltice(se numesc asa pentru ca traim intr-o balta de cacat) nimic din ceea ce e bun nu este apreciat.Toti se ling in cur odata si odata cu sefii ai’ mari si tot ceea ce-i intereseaza e sa ia banu’ gro$$.
De ce ma strangi in pumnul tau copil frumos ?Pentru ca pot.Si in cazul nostru copilul frumos e natiunea ce l-a votat pe Basescu si pumnul e saraca noastra economie.Creierul din spatele fiecarei actiuni non-umanitare este nepasarea(ajutata si de hemoroizii domnului Basescu, ca la cat il doare in cur..).
Acestea fiind zise,vacanta placuta. Dar sa nu cumva sa iesiti din casa ca va mananca bau-bauu. Daca ne uitam toti la campionatul mondial de fotbal nu inseamna ca trebuie sa vedem fiecare meci(Stiti cine sunteti).Parerea mea este ca sunteti subjugati de vuvuzela negriilor.Cel mai bine tinut secret al Africii pana la acest campionat de fotbal.
Pace si iubire(si masini bengoase,femei,$$$ si ce mai vrea muschiul vostru de campioni).

Nota: M-am sfatuit cu colegii mei si am decis sa lansam ceva nou.Voi,cititorii,ne veti lasa comentarii (sau veti muri) in care sa ne puneti o anumita intrebare.In fiecare saptamana noi vom alege una din acele intrebari si vom raspunde la ea toti trei intr-un articol postat de Administrator. Retineti ca numai o intrebare va fi aleasa,asa ca nu insistati cu comentarii multiple.In fiecare vineri va aparea articolul in care noi raspundem anumitei intrebari. Asa ca lasati intrebarile voastre inteligente si creative in sectiunea comentariilor de mai jos.Si nu lasati intrebari la care unicul raspuns sa fie "da" ca draci mancati.Ati fost avertizati.

duminică, 23 mai 2010

Cand englezu' nu-i acasa...romanu' fura de pe masa..

Da.Sunt bossul vostru.Am pus mana pe album cu o zi inainte de lansare.L-am furat,ciordit,nasparlit hasparlit luat de undeva ca nici eu nu stiu cum de a ajuns la mine.Pendulum Immersion.De un an astept pentru frumusetea asta de album.Numai cand te uiti la cover-art mori de ciuda ca nu stii cum au obtinut albastru ala marin acolo.Si mai mori de ciuda ca eu il am si tu nu.Mori in chinuri de ciuda.
Ce faceti domnilor profesori ? Saru’manaaaaaaaaaaaa.Sau voi aia care ne priviti dintr-un colt umbros .Sa nu iei tu organu de baza si sa-l treci prin toate gradele de rudenie in astfel de situatii.Mai ca-ti vine sa-ti bagi ceva si in el de sistem scolar cu toate grevele p*lii.Mai ales ca suntem si intemniitati in niste custi ce le numim clase cu niste „colegi”.Ca o sa ajungem sa repetam tot din clasa 1.Pentru ca asa vrea bossu ala de ministru.Care si asa nu a pus mana pe carte mai mult de 4 ani.Tigani nazisti.Am zis destule.Sa va fie rusine.
Sa trecem cu mana pe albumu nostru.Acum jumatate din voi ati gandit „gay porn” si cealalata jumate habar nu aveti despre ce vorbesc.Nu-i asa ?
Toate piesele din album.Vreau sa spun toate sunt foarte bune.Peste nivelul asteptarilor.Cat l-am ascultat nu am simtit nevoia nici macar umpic sa schimb vreuna din melodii.Si asta pentru ca s-a pus osu la treaba si transpiratia a curs ore in sir pentru acest album.Acum vedeti de ce unii din noi (EU) trebuiesc inchisi undeva fara apa sau contact cu lumea de afara.Deoarece delirez de 5 minute scriind ceea ce scriu aici.Si schimb ideile pe banda rulanta.Pentru ca pot.
80% din voi ati dat back la cautarea voastra pe nea gogu’ pentru ca ati vazut ca aveti de aface cu cineva care nu poate urma un fir al ideii coerent pentru mai mult de 10 secunde.Multumesc pentru intelegere.
Melodiile din album merg pe o tema garageband-rock, suna mult a green-day unele melodii si mai ales ca au schimbat pentru anumite melodii MC-ul care acum are o voce mult mai calma. Urcarea generala se face pe un timp de 5 secunde,cu mici exceptii cand se schimba si frecventa si timpul,anume 2 secunde(Witchcraft).Fara indoiala melodia (mea) preferata este Salt in the Wounds.Mi-a placut de cand am auzit preview-ul.Si inca imi mai place.Vocea se imbina armonios cu instrumentele.O melodie suna mult a Metallica ( acum cred ca a mai ramas doar un cititor si acela plictisit de moarte de descrierea mea lipsita de epitete ce contin substantivul p*la,deoarece m-am luat de Metallica.Melodia este Self vs. Self ft. In Flames).Daca stau sa ma gandesc suna si a Linkin Park dar mi-am pierdut deja destui cititori.
Atat despre acest album.Lista cu melodiile o gasiti cu ajutorul unei simple cautarii pe google/yahoo/bing sau orice altceva.Inca ceva.Daca va place,cumaprati-l.Nu il ciorditi de la donatori de organe obisnuiti de pe internet.Asa cum am facut eu.
Viitorul acestui blog numai suna destul de promitator,dar eu sunt increzator.Cel putin eu.Daca muncim destul si acordam macar un pic din atentia noastra poate sa fie la fel ca inainte.Sau aproape la fel ca inainte.Intelegeti si voi ca materie cenusie pentru o mugetare nu ai la comanda.Nu are mereu omu' inspiratie.Avem si noi nevoie de pauze de gandire sau de orice fel de pauze.
Nu lasati rusii sa incinereze pamantul.
In rest,pace si iubire.

P.S.:Sectiunea "comentarii" nu e facuta de ochii lumi sa mai fie inca ceva pe bara asta aratoasa de jos.Indrazniti si dati click,spuneti-va parerea,numai asa putem avansa,prin parerile publicului.Multumesc anticipat.

miercuri, 5 mai 2010

A ridicat stacheta,apoi a tras linia..

Probabil un subiect care a fost in capul multora inaintea mea si care poate s-au gandit mult pana au gasit diferente si asemanari a fost conflictul dintre generatii . Cert este ca acest conflict a existat si va exista mereu. Si aici nu ma refer numai la conflictul parinte-copil, caci acesta este poate cel mai vechi, ci si la cel dintre profesor-elev, sau dintre doi copii de varste diferite si cu idealuri la fel de diferite. Nu putem sa ne gandim la asta ca si cum ar fi un concept nou, caci pe asta se bazeaza practic existenta noastra. Cati dintre noi nu ajung acasa si in momentul urmator se cearta cu parintii pe tema notelor sau pe tema comportamentului? Cati dintre noi nu stiau cum sa faca sa fuga de acasa in timpul sedintelor cu parintii, cand de fiecare data asteptai cu sufletul la gura un rezultat inevitabil? Tocmai asta e. Exista mereu un element al surprizei, niciodata nu cunosti reactia celuilalt fata de o vorba pe care o spui sau fata de o fapta pe care o faci. Caci poate persoana de langa tine pare sa te inteleaga si sa gandeasca la fel ca tine, dar in realitate aceasta ar contrazice orice vorba pe care o spui.
Sa revenim la firul povestirii intrerupte. Cand copilul se cearta cu parintii,acest „conflict” este cel mai probabil din cauza copilului si se intampla pe latura unei teme prost informata de ambii subiecti in cauza. Lipsa de informare duce unori la certuri acerbe. Si nu castiga decat cel care face cele mai putine greseli in expunerea cadrului ideii. Acela va avea ultimul cuvant. Cel cu mai putine greseli. Caci cel care nu a gresit nu are niciodata nimic de ascuns si nu ii este niciodata frica de adevarul spus cu neglijenta printre niste vorbe aruncate fara gandire. Poate in multe din aceste cazuri, castigatorul este clar, parintele. Dar sunt destule momente in care copilul are dreptate. Si argumentul copilului nu are valoare decat pentru el insusi, caci pana la urma parintii daca au o idee, acea idee este fixata in mintea lor si niciodata nu va putea fi miscata nici de cel mai puternic argument.
Cand insa copilul are ultimul cuvant de prea multe ori, atunci se produce un dezechilibru si parintele numai are acelasi control asupra odraslei. Asa apar diverse cazuri de copii din ce in ce mai razvratiti. Insa aceasta revolta nu apare acasa cat de des apare la scoala.La scoala tindem sa ne certam cu profesorii mult pe orice tema,sa facem contraziceri,dar asa cum zicea cineva odata: „ Profesorul are intotdeauna dreptate”. Posibil. Posibil sa nu. Eu nu cred aceasta vorba in totalitate, pentru ca am intalnit cazuri in care pur si simplu profesorii erau paraleli cu ideea pe care o discutau, dar totusi ei „castigau” fara drept de apel, caci de, erau profesori. Ei erau profesorii si noi eram elevii. Ce rost avea sa ne masuram fortele ? Nu exista decat rostul afirmarii,caci lupta ideilor nu putea fi castigata deoarece dascalul la orice moment al discutiei in cauza putea afirma un ultimatum si putea sa incheie discutia prematur fara ca elevul sa mai poata spune ceva.
Si sa revin la povestea copiilor ce vor sa schimbe miraculos sistemul dupa bunul plac.Dupa cum am observat in ultimii ani,apar cazuri si cazuri.De ce le zic cazuri?Suna neplacut.Cazul este o generalizare,ori aceste idei nou aparute nu sunt comune tuturor.Pentru ca niciodata o comunitate nu va fi capabila sa-si expuna ideile dupa placul unui singur individ.Si cum spuneam,aceste idei nu apar decat in situatii speciale.Copii emo,copii care nu asculta de parinti,parintii care nu asculta de copii,copii carora nu le place sa treaca pe la scoala,copii carora le place sa se certe cu oricine si copii disperati sa se afirme prin orice modalitate existenta.Insa sunt si cazuri de copii cu idei diferite ce pot fi demne de luat in seama. Acei copii reusesc sa impuna noi reguli, sa seteze noi praguri,sa ridice standardele si sa se afrime.Aceste situatii sunt mai rare.Cele mai rare.
Un conflict intre generatii se poate constata oriunde.Chiar si pe terenul de joaca.Acolo unde in teorie toti cei in cauza se pot juca si se pot imprietenii in liniste.In teorie...
Lipsa intoleranta a inspiratiei pe care eu am acumulat-o in ultimele 10 secunde ma deprima rau de tot.Parca mai aveam idei,insa sirul lor numai curge asa de lin acum.

Am zis.

P.S.: Dragul nostru domn diriginte a decis ca prima noastra tema pentru orele cand nu ne preda cercul sa fie "Conflictul dintre generatii".Si ca sa nu fiti nemultumiti,am postat lucrarea mea si aici.

duminică, 2 mai 2010

Cumpar cablu wireless.Rog seriozitate.

Si vremea a trecut si ne-am maturizat umpic mai mult,acum suntem capabili de destinuiri serioase si suntem capabili sa trecem peste momente cheie din viata noastra.Seriozitatea noastra este mult mai mare,dar s-ar putea sa fim singurii care sa simtim asa ceva.Caci niciodata nu vom stii adevaratul sens al vietii noastre,aflam cu stupoare ca lucruriile bune nu dureaza mult.Si toti trecem prin niste schimbari marcante care ne vor transforma in renegati sau in ingerasi.Depinde de noi sa alegem,caci pana la urma nimeni nu ne poate dicta destinul.
Dar totusi,seriozitatea trece si poate fi inlocuita de un umor cu bun simt.Si cum ne indepartam de malurile increderii,asa paleste si seriozitatea.Parca ar fi rude aceste doua sentimente: seriozitatea si increderea.Nu pot exista una fara cealalta.Daca atingem umpic latura noastra mai sensibila folosind o apropiere mai plina de umor,parca totul numai este asa de sensibil si se transforma in ceva ce dispare cu timpul.Sensibilitatea nu dispare cu timpul,caci oricat ar incerca omul sa ramana echidistant fata de niste maluri existente numai in capul nostru,acesta nu poate si mereu isi va creea sentimente de apartenenta fata de anumite locuri sau sentimente de dragoste fata de anumite persoane.Pur si simplu asa este omul.Si pe masura ce ne apropiem de celalt mal al existentei,devenim din ce in ce mai seriosi si numai luam viata peste picior,incepem sa vedem adevaratul sens al lucrurilor.Insa exista mereu si o parere de rau, pentru ca ne pierdem o parte distractiva si copilaroasa numai cu avansarea in varsta.Si niciodata nu o sa recuperam aceea perioada atotexistenta a inocentei.Caci odata cu inaintarea in varsta,omul isi creeaza principii.Principii pe care le urmeaza tot restul vietii.Deasemenea isi decide partea vietii pe care sta.Partea rea si neserioasa sau partea buna,plina de romanta si seriozitate.Probabil ca mereu vom incerca sa gasim podul de la mijloc si fara sa ne dam seama vom cade in apa si ne vom indrepta catre numai unul din aceste maluri total opuse.Dar nu ar exista unul fara altul caci daca unul ar disparea,am disparea si noi.Sau cel putin o parte.Aceste doua parti sunt constiente de existenta celeilalte,dar deasemenea stiu ca niciodata nu o sa se poata intalni si nu o sa se poata convietui.Caci omul mereu are 2 parti.Daca isi pierde una din ele,este ca si cum acel om nu ar mai exista.Dar pur si simplu suntem plimbati cu corabia vietii prin fiecare parte si probabil ca numai soarta si bunul simt vor decide ce este mai bine pentru noi.Pretuiti fiecare clipa caci niciodata nu o sa o primiti inapoi.
Chiar si acum cand scriu aceste randuri eu pierd momente din viata mea pe care nu o sa le mai am inapoi,probabil momente in care eu ar fi trebuit sa fac altceva daca as fi mers pe „celalt” drum.Oricum,cert este ca sunt momente si momente pe care am vrea sa le retraim dar nu putem.Si asa cum v-am obisnuit,sfarsitul subit.
Sa auzim numai de bine concetateni.
Nota: Am vorbit la persoana intai plural in acest articol.Nu ma refer la un grup restrans,ci la noi,la toti oamenii.

joi, 29 aprilie 2010

Acum ori niciodata......PARTY !

Impreuna cu echipa asta mare de redactori am atins 1.050 de vizualizari pe acest blog micut infiintat din motive inocente.Va multumim pentru toata osteneala pe care ati depus-o citind si comentand si pentru ca ati fost alaturi de noi cu incurajari si cuvinte frumoase,dar si cu unele critici.Am trecut prin multe momente frumoase si am scris multe lucruri care ne vor afecta sau nu ceasul mortii.Noi vom ramane aceeasi si vom avea in continuare acelasi scop:sa va facem mai fericiti.Atunci cand am infintat acest blog nu aveam ganduri marete,dar ne gandeam ca poate o sa fie unii care o sa aprecieze,nu ne-am gandit la o audienta asa de vasta.
Speram sa mearga ok in continuare.Noi stim sigur ca vom depune eforturi sa tinem blogul in picioare si sa nu uitam de el.
Asadar,va multumim din inima ca ati fost alaturi de noi.